Maria Sa Anatolie Afanasenco

Recent www.zimbru.md a reusit sa obtina un interviu de la Anatolie Afanasenco. Multi vor ramane indiferenti la auzul acestui nume. Ne grabim sa ii asiguram ca aceasta persoana merita tot respectul atat a suporterilor cat si fotbalistilor, fosti si actuali.
D-l afanasenco a lucrat la club mai mult de 50 ani, din 1956 pina in 2007, anul in care a suferit un atac cerebral, in urma caruia a pierdut abilitatea de a folosi mina dreapta.

 - Cum va petreceti timpul, d-le Anatol?
 - Ma plimb prin odaie, privesc emisiunile de pe posturile sportive, vorbesc cu prietenii la telefon. Multumesc lui Dumnezeu ca nu m-au uitat. Mai vin prin ospetie Gheorghe Tegleatov, ma mai suna Vladimir tincler, si ma mai ajuta prin casa menajera Natalia, care-mi este primul prieten si ajutor.
Din pacate nu pot iesi pe-afara de unul singur.
Multumesc d-lui Nicolae Ciornai si clubului Zimbru, care ma ajuta financiar, in mod regulat. altfel trebuia sa ies in strada la cersit.

 - Cine v-a indrumat pe calea cizmaritului? Pentru ca maiestria Dvs. era atat de inalta, iar piesele iesite de sub mina voastra atat de unice, incat fotbalistii ziceau: "Firma "Afanas" e cu mult mai buna decat "Adidas"...
 - In timpul razboiului tata m-a invatat unele lucruri elementare. Dupa razboi, cu ajutorul verisorului m-am angajat la fabrica de incaltaminte. Coseam chiar si incaltaminte pentru femei.
In timpul serviciului militar, in Orientul Indepartat, am fost invatat sa pun "crampoane". Pentru ca acestea sa reziste, ascuteam fibra, fixam placile...
De la mine comandau incaltaminte fotbalisti renumiti din intraga Uniune: Iurie Siomin, Vladimir Tincler, Vitalii Razdaev...

Odata, cand in Chisinau a venit Valeriu Lobanovschi, i-am cadonat niste ghetute-jucarii cadou, si de atunci fiecare vizita in Moldova a viitorului renumit antrenor era insotita de un cadou din partea mea - o pereche de mini-ghete, executarea carora necesita o munca minutioasa si instrumente sofisticate.

Si cand te gandesti ca am inceput de la o simpla sula si doua ace...

Recent m-a vizitat doctorul Ion Tinpeu. Aactualmente acesta lucreaza la Rubin. Si iata unul din cei mai buni medici din fotbal imi zice: "Andreici, la noi in Cazan s-au adunat 2 saci cu ghete. Daca nu erau problemele de sanatate te luam neaparat la lucru in Rubin".
Desigur e foarte placut sa auzi astfel de cuvinte.

 - Umbla vorba prin targ ca l-ati intrecut chiar si pe Serghei Salnicov.
 - El mi-a propus sa ne intrecem, cine va jongla mai mult cu balonul. "Salo" (Slanina), cum il numeam noi, nu a luat in calcul un lucru, ca eu purtam cizmele late ale tatalui meu, perfecte pentru controlul si prelucrarea mingii.
Si iata, el jongleaza de 102 ori, si rade spre mine: "Acum incearca de repeta!".
Cand am ajuns la 103-a am lovit balonul mai puternic, si ii zic: "As putea si mai mult, doar ca pentru victorie imi e suficient si atat"

 - Acum sunteti la varsta de...
 - La data de 8 mai sarbatoresc "doi de sapte", adica 77 ani.
Una din cele mai importante victorii din istoria sa Nistru a repurtat-o la 9 mai 1974 pe stadionul Republican asupra echipei Dinamo Kiev. Atunci glumeam ca e cu ocazia zilei mele de nastere.
Singurul gol al lui Rudik Atamalean a adus victoria Nistrului - 1:0.
...si de ce m-ai intrebat de varsta?
Nu te uita ca acum am probleme cu sanatatea. Sper la vara sa va intalnesc in ograda casei, si atunci nu voi fi in scaunul cu rotile, ci in baston...