luni, 28 februarie 2011
joi, 24 februarie 2011
Costuleni - Zimbru 0 : 2 (VIDEO)
Marcatorii: O.Andronic, 49 - 0:1, Salifou, 76 - 0:2.
Costuleni: Mereuţă, Negru (Tanurcov, 55), Lavrinovici, S.Mocanu, Solodchii, E. Tamaşcov (Vrabie, 82), M.Şoimu, Iaţco (S.Sârbu, 54), Castraveţ, R.Muntean (A.Josan, 62), Cabac.
Zimbru: Calancea, Cornea, Şişchin, Covalevschii, Corudjiev (Comeaghin, 72), O.Andronic (Agochi, 64), Salifou, Burdiian, Vit.Plămădeală, V.Cravcescu, S.Cuzneţov.
duminică, 20 februarie 2011
ZIMBRU - ACADEMIA UTM (1 : 0)
Zimbru : Calancea, Corena, Shishkin, Andronic (Agochi, '67), Kovalevski, Korudjiev (Turcan, '85), Razak, Shuster, Plamadeala (Komyahin, '70), Cravcescu (Nosenco, '46), Cuznetov.
duminică, 13 februarie 2011
Istoria fanatismului pe stadioane
Aceasta fraza a fost rostita de Bill Shankly (1914 – 1981), manager legendar la Liverpool si arhitectul uneia dintre cele mai mari echipe de fotbal care a existat vreodata. Fiecare om care se considera suporter adevarat crede neconditionat in aceste cuvinte.
Chiar daca astazi fotbalul a devenit astazi o afacere de proportii de neinchipuit odata, esenta i-a ramas neschimbata. Pe San Siro si Old Traford, la fel ca in Hong Kong, Kragujevac sau Cerneteaz – fotbalul se joaca pentru suporteri.
Daca la inceputul secolului 20 suporterii erau trebuiau sa-si faca probleme doar din cauza aspectelor climatice si a programului competitiilor, 100 de ani mai tarziu ei se confrunta cu alte probleme – in lumea civilizata stadioanele sunt mai confortabile, mai sigure si excelent dotate, dar pretul acestor imbunatatiri a fost mare.
La fel, daca acum 100 de ani sustinerea echipei favorite era un lucru absolut spontan, cu timpul acest act a devenit tot mai organizat. Grupari de suporteri au luat fiinta in America de Sud inca inaintea celui de-al doilea razboi mondial. In diferite parti ale lumii suporterii foloseau modalitati de incurajare bazate pe anumite particularitati: vocal in Marea Britanie, coreografic – pirotehnic in Apenini, ritmic in America Latina. Sistemele de comunicatie si prezenţa constantă a fotbalului in mass-media au facilitat contactele, astfel ca acum in intreaga lume sunt folosite toate modelele de sustinere (nu demult, un meci din FA Cup la Southampton a fost intrerupt 2 minute dupa ce un suporter al lui Manchester United a aruncat o torta in teren – lucru greu de imaginat in Anglia de odinioara).
Comunicatia intre suporterii organizati a cunoscut la randul sau o crestere constanta. Ca si urmare a contactului cu cultura punk suporterii lanseaza inca de la inceputul anilor 80 fanzine, din care unele au devenit in timp reviste de anvergura. In timp ce cele britanice (cel mai popular a fost When Saturday Comes – cu un tiraj de 17.000 de exemplare in perioada de glorie) se ocupau atat de problemele suporterilor cat si de probleme legate strict de fotbal, cele italiene (SuperTifo) puneau accent mai ales pe viata din tribune (modalitati de procurare a pirotehnicii, coreografii, schimburi de “materiale ultra’).
Ce leaga suporterii de pretutindeni este pasiunea pe care acestia o au pentru fotbal. Deplasarile regulate la meciuri creeaza un spirit de comuniune, de solidaritate cu ceielalti suporteri ai echipei. Aceasta solidaritate intre suporteri devine uneori universala, exemplul cel mai elocvent fiind tragedia din 15 aprilie 1989 din Sheffield, cand 96 de suporteri ai lui Liverpool au murit in una din cele mai mari catastrofe petrecute vreodata pe un stadion. Numerosi suporteri ai cluburilor engleze (si nu numai) s-au organizat atunci si in diverse feluri au adunat sume importante de bani care au fost donate fondului de ajutorare a familiilor victimelor.
Daca responsabilitatea pentru victimele din Shefield apartine aproape in exclusivitate politiei, in numeroase ocazii suporterii au fost cei care au provocat urmari tragice. Chiar daca exemple de violenta in fotbal au fost consemnate inca din secolul 19, situatia a scapat de sub control in Marea Britanie la sfarsitul anilor ’60. Grupari organizate de suporteri erau formate deja la fiecare club si nu trecut mult timp pana la primele conflicte sangeroase. In deceniile care au urmat suporterii englezi au fost vazuti ca huligani, chiar daca in realitate un mic procent din suporterii prezenti la meciuri participau la batai. Totul a culminat cu finala Cupei Campionilor din 1985 pe Haysel, cand atacul fanilor lui Liverpool asupra celor de la Juventus a dus la decesul a 39 de persoane. Atunci UEFA a luat masuri radicale – cluburile engleze au fost excluse din competitiile europene 5 ani, iar cei de la Liverpool 7 ani.
In timp ce autoritatile britanice se luptau cu problemele lor, violenta se extindea in lume. Meciul legendar de pe Maximir (Zagreb) intre Dinamo Zagreb si Crvena Zvezda este (in spatiul jugoslav) doar cel mai expus presei, dar situatii similare se intamplau si cand Partizan se deplasa la Split. Daca aceste conflicte aveau mai ales motivatie nationalista si intr-un fel au reprezentat introducerea pentru razboaiele din Balcani, este greu de gasit o explicatie pentru seria de conflicte violente dintre suporterii celor mai populare cluburi din Serbia din ultimii 15 ani.
Daca legatura bazata pe dragostea suporterilor pentru club este temelia culturii fotbalistice, importanta rivalitatilor este si ea foarte mare. In toata lume, pe langa clubul iubit, suporterii au des unul sau chiar mai multi adversari. De regula este vorba de cluburi vecine (in Marea Britanie chiar se masoara distanta dintre stadioane pentru a se stabili cine e cu adevarat rival), si nu de putine ori antagonismul se transforma in ura.
Aceasta ura este de-obicei si consecinta a conditiilor sociale grele in care se zbat multi dintre cei implicati (conflicte armate cu urmari fatale sunt dese in Argentina si sudul Italiei, cei mai brutali huligani in Britanie sunt cei din cartierele sarace, cu cel mai mare procent al somajului, huliganismul in Germania este legat mai ales de cluburile din fostul est comunist)
Istoria
Primii suporteri au fost studentii englezi, care in a doua jumatate a secolului 19 isi sustineau echipele universitatilor, in vremea in care fotbalul nu era inca un sport profesionist. La sfarsitul sec. 19, cand fotbalul incepea incet sa se extinda din Anglia catre restul Europei si al lumii, mii de oameni se adunau la meciuri. Deja in 1892, Charles Edwards scria ca “pasiunea pe care englezii o au fata de fotbal este comparabila cu cea pe care francezii o au fata de balet si spaniolii pentru coride�?. “In toate marile noastre orase, dar si in multe din cele mici, in toata Anglia sambata e zi dedicata fotbalului�?. Fanatismul se dezvolta deja din acele timpuri. Chiar daca majoritatea istoricilor fotbalului sustine ca inainte de explozia culturii pop din anii 60 suporterii nici nu se gandeau la batai, adevarul e altul. Inca din secolul trecut in unele orase engleze au avut loc conflicte fizice intre suporterii cluburilor, iar in 10 aprilie 1909 meciul de cupa dintre Celtic si Rangers s-a transformat intr-o batalie de proportii, cu un mare numar de raniti dintre fani si politisti.
Numarul suporterilor care se adunau la meciuri la inceputul secolului 20 era socant de mare, si punctul culminant a fost atins in 1923, cand pe nou construitul Wembley, la finala FA Cup dintre Bolton si West Ham s-au strans (dupa unele estimari) 250 000 de oameni. Perioada de inaintea celui de-al doilea razboi mondial este cea in care s-au stabilit majoritatea recordurilor in ceea ce priveste numarul de spectatori la meciurile de fotbal.
Inca din secolul 19, prin intermediul emigrantilor, fotbalul a inceput sa se extinda pe toate continentele. Fanatismul si pasiunea fanilor britanici a cucerit America de Sud. In Brazilia fotbalul a ajuns la nivelul de religie. In 2 orase enorme, Rio si Sao Paolo, cluburile erau exponente ale claselor sociale, natiunilor si raselor – inca adanc delimitate. Au inceput sa se formeze si grupurile organizate de suporteri, cunoscute sub numele de “torcida organizada”. Ceva mai la sud, pe strazile unui oras tot mai mare dar constant sarac – Buenos Aires – fotbalul era un reper al vietii sociale inca de la inceputul secolului, si patriotismul local radical aducea aminte de Marea Britanie. Odata cu inrautatirea situatiei economice mii de tineri s-au organizat in bande care erau implicate in mica criminalitate. Sub numele de “barra bravas�? petreceau mult timp pe stadioane, unde au dezvoltat stilul specific argentinian de incurajare – zgomotos si fanatic, cu o enorma utilizare a violentei fizice.
In ciuda popularitatii enorme, atmosfera pe stadioane, ianinte si dupa meciuri, nu semana cu ce stim astazi. Pentru schimbare trebuie asteptatii ani 1960. Aceasta perioada a reprezentat o rascruce in istorie. In locul exploziilor nucleare care amenintau umanitatea a avut loc explozia pop – in cel mai mare port britanic, Liverpool, The Beatles puneau bazele pe care a fost construita cultura celei de-a doua jumatati a secolului.
Cand din centrul Liverpoolului mergeti spre nordul orasului, si dupa aceea urcati la dreapta ajungeti in parcul Stanley. In imediata sa apropiere se afla stadioanele Anfield si Goodison. Proprietarii, cluburile Liverpool si Everton sunt simboluri ale acestui oras, poate in aceeasi masura ca si Beatles-ii. In partea de sud a Anfieldului de mai bine de 100 de ani se afla o tribuna al carei nume a devenit sinonim pentru locul unde se aduna cei mai patimasi suporteri ai oricarui club de pe planeta. Una din cele mai sangeroase lupte ale razboiului cu burii (1899 – 1902) s-a dus pe un munte care se numea Spion Kop. Culoarea rosie a celor de la Liverpool aducea aminte de sangele varsat in lupta, si astfel tribuna si-a primit numele – Kop. Si acesta nu a fost singurul mod in care orasul de pe raul Mersey a contribuit la cultura actuala a tribunelor. Dupa un deceniu extrem de nereusit, la inceputul anilor 60 Liverpool revenea in prima liga, condusi de Bill Shankly. Atmosfera in oras era extraordinara, si acel spirit s-a transmis si in tribuna. In acelasi an in care The Beatles faceau ravagii in topuri cu primul lor single, Love Me Do, suporterii din Kop au venit cu o idée revolutionara – sa cante echipei iubite. Din acel an, 1962, cantecele suporterilor au devenit o constanta in tribune. Aceasta moda s-a extins foarte rapid, si la fel de rapid s-a extins un alt trend pe care l-au adus anii ’60. Am vazut ca bataiile ocazionale aparusera inca de la sfarsitul secolului 19, dar 7 decenii mai tarziu a inceput sa se dezvolte o subcultura in care bataiile cu adversarii erau principalul motiv pentru care unii mergeau la meciuri. In urmatorii 20 de ani, incidentele de pe stadioanele englezesti si din afara lor vor afecta insasi esenta jocului si vor contribui la sensibila scadere a popularitatii de care se bucura.
Aproape in acelasi timp ca si in Anglia suporterii incep sa se organizeze si in Italia, pe alte temelii dar cu aceeasi doza de pasiune. Acel deceniu in fotbalul italian era marcat de Inter, Helenio Herrera si de cattenacio. In tribunele stadionului Giuseppe Meaza, in nordul sau, s-a format prima grupare de suporteri dintre Alpi si Marea Mediterana, care era aproape de echipa atat acasa cat si in deplasari. In urmatorii 10 ani cei mai patimasi se organizeaza in grupari numite ultras. Suporterii italieni din start au dat o mare importanta esteticii: steagurile, coreografiile si pirotehnia sunt metodele specifice ale tifosilor. Diferentele sociale in Italia erau mult mai adanci decat in Anglia si situatia politica mult mai instabila. In anii 70 politica a intrat pe stadioane, si inca se gaseste acolo si azi. Mai intai a aprut extremistii de stanga, urmati la scurt timp de cei de dreapta.
Daca in Anglia anii 80 au reprezentat o scadere vizibila atat pe terenuri cat si in tribune, pentru restul Europei a fost o perioada de maxima efervescenta. In Italia gruparile organizate de suporteri au ajuns sa existe pana la cluburile din diviziile locale, dar si in alte sporturi. Din indepartata Portugalie pana in Polonia aflata inca sub cortina de fier sustinerea cluburilor era luata tot mai in serios. In anii 90 violenta pe stadioanele din intreaga lume a devenit aproape cotidiana. Aparitia armelor de foc in Argentina, utilizarea pe scara larga a armelor albe in Italia, conflicte sangeroase din Suedia si Norvegia pana in sudul si vestul Africii, din Turcia pana in Olanda, din Germania pana in Brazilia. In tarile care s-au confruntat mai devreme cu acest fenomen violentele din primele ligi treceau si la meciuri de rang inferior (Italia, Argentina) sau ieseau din lumina reflectoarelor (Anglia).
Tradus de AltCore dintr-o revista sarbeasca de specialitate
sursa: ultras.sportlocal.ro
Steaua Bucureşti va veni la Chişinău, pentru un meci amical
Cluburile au stabilit că meciul se va juca pe 26 martie, pe stadionul Zimbru din Chişinău şi se va începe la ora 19:30.
![]() |
sursa foto: thegamecast.net |
Reamintim că acela a fost primul meci al Stelei după finala pierdută cu 0:4, în faţa lui AC Milan, în Cupa Campionilor Europeni.
FC Găgăuzia a împrumutat 4 jucători de la Zimbru
Zimbru a renunţat, temporar, la patru jucători în favoarea Găgăuziei. Anton Muntean, Alexandru Cucu, Alexandru Cojocaru şi fostul căpitan al galben-verzilor, Andrei Secrieru, vor fi împrumutaţi, pentru a doua parte a campionatului, la FC Găgăuzia. De asemenea, echipa din Comrat va fi întărită cu încă doi jucători, Alexandru Zislis - care a fost în această iarnă în probe la Sfântul Gheorghe şi portarul Alexei Coşelev, împrumutat de la Dacia.
Noii jucători ai Găgăuziei au dat primul test în meciul amical cu Olimpia terminat cu victoria elevilor lui Nicolae Bunea cu 0:6. Deşi meciul era anunţat deschis pentru presă, în ultimul moment, conducerea clubului din Bălţi a dat permisiune de filmare a meciului doar unui site sportiv din Moldova.
sursa:
Oleg Sischin - suntem gata de start
sursa: www.sports.md
Divizia Naţională. avancronica primei etape din 2011
![]() |
sursa foto: www.kikosoccer.com |
În această zi sunt programate 6 partide, dintre care trei se vor juca la Chişinău. „Costuleni” şi „Zimbru” se vor întîlni pe terenul stadionului Şcolii de fotbal „Buiucani”, „Academia-UTM” va primi vizita formaţiei „Sfîntul Gheorghe” pe terenul artificial al complexului sportiv UTM, iar meciul dintre „Dacia” şi „Milsami” va avea loc pe stadionul „Zimbru”. La baza de pregătire a echipelor naţionale de la Vadul-lui-Vodă se vor întîlni „Olimpia” şi FC „Tiraspol”, iar meciurile „Sheriff” – „Rapid” şi „Nistru” – „Iskra-Stal” se vor juca la Tiraspol şi, respectiv, Călărăşăuca.
Cu excepţia meciului „Sheriff” – „Rapid”, care va începe la 17:00, tote partidele vor începe la orele 13:00.
Ziua următoare, 17 februarie, se va juca ultimul meci al etapei dintre „Gagauzia” şi „Dinamo”. Meciul va avea loc la baza „Zimbru” şi va începe la 13:00.
Zimbrii nu vor merge la Orhei
Зимбру-2 – Мипан-Воран 3:1 (1:1)
Главным неудачником спарринга можно смело назвать бывшего «зимбровца», а ныне – полузащитника «Мипан-Ворана» Белюгу. В начале первого тайма мяч после удара Александра угодил в перекладину, а незадолго до окончания встречи на помощь голкиперу «зубрят» Нику Титей пришла перекладина.
Хозяева также сполна выбрали лимит нереализованных выгодных ситуаций. В номинации «есть возможность, но не забью» первенство стоит отдать нападающему Юрию Асееву, несколько раз выскакивавшему на «рандеву» с вратарем соперника, но единственный результативный удар исполнившему только с одиннадцатиметровой отметки.
Зимбру-2 – Мипан-Воран 3:1 (1:1)
Голы: Матей, 12 – 1:0, С.Русу, 45 – 1:1, Асеев, 74 (с пенальти) – 2:1, футболист-2 на просмотре, 88 – 3:1.
«Зимбру»: Титей, Георгиу, Курош, Фэуряну (Боу, 52), Гонтя (футболист-2 на просмотре, 52), Моисей, Асеев, Матей, Маноле, И.Продан, футболист-1 на просмотре (Гурэу, 68).
"Мипан-Воран": Панаинте, П.Кравческу,Е.Панаите (Чореску, 63), Дабижа, И.Гылкэ, Искра (Костанда, 63), Д.Мардарь (Бэдэрэу, 63), Кавтлишвили, Г.Мардарь (Герца, 46), Белюга, С.Русу.
Zimbru a incheiat pregătirea pentru cea de-a doua jumătate a sezonului prin victorie (VIDEO)
vineri, 11 februarie 2011
Anton Kovalevsky: am invins Bundeswehr-ul, şi pentru asta am primit o invitaţie la Poltava ...

Noul fotbalist al FC Zimbru - despre sine, biografia sa sportiva si sperantele de viitor.
- In interviurile acordate anterior, oferite jurnalistilor din mai multe regiuni ale fostei URSS, a aparut de mai multe ori gindul precum ca dupa calatorii prin Belarus, Gruzia si Azerbaijan, ti-ai dori sa revii in Ukraina.
In schimb te vedem in Moldova.
- In Azerbaijan, cind evoluam pentru Turan il aveam coechipier pe Valeriu Onila. Cind acesta a revenit in Moldova, a spus o vorba buna pentru mine antrenorilor de aici. Asa am ajuns la Milsami.
- Cum a aparut Zimbru, si ce cunosti despre clubul nostru?
- La Zimbru puteam sa ajung inca 4 ani in urma, cind echipa era condusa de Alexandru Sevidov.
O echipa respectata nu doar in Moldova. Cel putin in Ukraina despre Zimbru se vorbeste doar de bine. Mai mult din cauza evolutiilor memorabile din cupele europene.
La baza din strada Butucului am ajuns la finele lui decembrie, cu o zi inainte meciului amical cu Dacia.
Cunosc mai multi fotbalisti de aici, deoarece am evoluat deja in campionatul Moldovei. Cel mai mult m-am apropiat de Victro Berco si de Oleg Shishkin. Si nu degeaba din momentul aparitiei mele la Zimbru, m-am interesat in care dintre casute traieste Shishkin. Am vrut sa-i fiu de companie. S-a primit.
Noul colectiv m-a primit bine si linistit, nu intimpin careva dificultati.
- Primul tau club - Vorskla Poltava - ai inceput acolo ca atacant, Pe parcursul biografiei de jucator a avut loc un transfer catre linia mediana.
- Am trecut din atacant in mijlocas pe cind evoluam la Turan. conform indicatiilor antrenorului de atunci eram responsabil de intreaga banda dreapta, si in caz de necesitate ma implicam in faza de atac.
- La 26 ani mai pastrezi statutul de flacau. Nu ai timp de viata personala din cauza calatoriilor si schimbului de cluburi?
- Pur si simplu la moment nu ma vad in calitate de sot sau tatic, cu toate ca in Kiev am o iubita.
- Rudele au ramas in Kiev?
- Parintii lucreaza ambii la Uzina "Lepse", unde se fac electrocasnice. Tatal iubeste mult fotbalul, insa nu s-a putut realiza ca si fotbalist, asa ca toate visele sale le-a orientat spre mine.
Apropo im inceput sa invat fotbalul la echipa de copii a FC Lepse, iar ultimul un an si jumatate l-am petrecut la Scoala de fotbal a FC Dinamo Kiev.
S-a intamplat odata sa joc, la rugamintea prietenilor mei pentru selectionata fortelor armate a Ukrainei impotriva selectionatei Bundeswehr-ului german, chiar daca nu am fost militar nici macar o zi. eram cel mai tinar in echipa "cu epoleti". Le-am atras atentia managerilor echipei Vorskla Poltava, si dupa meci m-au invitat pe taramuri gogoliene.
- Cind vii la o echipa, insisti in fata antrenorului sa fii folosit pe un post anume?
- Nu. Treptat am ajuns la un gind simplu si intelept: vreau sa joc fotbal, si o voi face acolo unde va imi va incredinta antrenorul. Si pe linga asta voi face totul pentru a aduce echipei cat mai mult folos.
- Care din fostii tai antrenori ti-a lasat cea mai buna impresie?
- Intai de toate Andrei Bali, care m-a invitat la Vorskla. Deja dupa doi ani petrecuti in echipa de rezerve am ajuns in prima echipa si am jucat primul meu meci oficial in liga superioara a Ukrainei. Tot acolo l-am avut ca antrenor pe specialistul rus Oleg Dolmatov.
Ii sunt recunoscator si lui Vladimir Muntean - fotbalist legendar din echipa de aur al lui Dinamo Kiev.
Pentru putin timp ni s-au intersectat cararile cu Kurban Berdiev, dar si acest timp mi-a fost suficient pentru a face o concluzie despre antrenorul principal al lui FC Rubin Kazan, ca despre un mare profesionist, chiar daca a ales sa-l ia la echipa pe Sergei Rebrov in locul meu.
- Care sunt impresiile dupa cantonamentul din Antalya?
- Cele mai placute. am disputat amicale in compania unor echipe bune, pe niste terenuri bune.
Staff-ul tehnic a elaborat un program corect, combinind exercitiile de forta cu partea tehnica.
- Pentru cit timp ai semnat cu Zimbru?
- Pina in vara 2012.
sursa : www.zimbru.md
Zimbru Chişinău este gata de start

Despre totalurile intersezonului, al doilea cantonament în Turcia şi despre perspective
le primei echipe ne vorbeşte antrenorul principal - Ivan Tabanov.
- În Antalya am lucrat fructuos. Tot ce ne-am planificat - privind procesul de antrenamente şi amicale - a fost îndeplinit. Am disputat 6 amicale în compania unor adversari buni şi de diferite nivele.
Sarcina era să testam fotbaliştii aflaţi în probe, care veneau la echipă practic în fiecare zi.
Se lucra în regim
dublu, şi chiar triplu, şi doar în zilele meciurilor micşoram eforturile.
- Care din meciurile disputate în Turcia v-a reuşit cel mai bine?
- Nu ne-am pus drept scop să obţinem cu orice scop victoria în fiecare meci.
La început, când eram mai "proaspeţi", am întâlnit echipa Spartak Nalchik. Acest meci a lăsat o impresie bună.
Ne-a reuşit a doua repriză a meciului cu Astra, şi, chiar dacă am pierdut, eu am rămas mulţumit de evoluţia băieţilor noştri în meciul cu Jagellonia.
- Clubul Zimbru are două echipe, care evoluează în Divizia Naţională şi
în Divizia A. Odată cu plecarea lui Adrian Negai nu aţi simtit vreo lipsă la capitolul portari?
- Nu, nu avem nici o problemă. Avem un portar de naţională - Nicolae Calancea, îl avem şi pe tânarul portar Anatol Chirinciuc.
Acum a fost implicat in antrenamente discipolul nostru Ion Paladi.
- În prima parte a campionatului la Zimbru s-a observat lipsa acută a unui atacant bun. Pentru că golgheterii echipei - Mihai Ţurcan şi Salifu Razak - pe durata a 21 etape au înscris doar câte 3 goluri - ce nu e un indicator bun...
- Problema atacanţilor rezultativi e prezenţa în mai multe cluburi. Am verficat mai mulţi atacanţi si ne-am oprit asupra nigerianului Henry Agochi. El s-a afirmat în timpul cantonamentului d
in Turcia, unde a reuşit şi mai multe goluri.
Sper ca nigerianul va deveni anume acel atacant care va conduce atacurile noastre şi va fructifica cât mai multe
ocazii create de coechipierii săi.
- Apropo că veni vorba de atacanţi... Andronic...I
se reîntoarce insistenţa, mobilitatea, tupeul sportiv şi capacitatea de a înscrie...
- Oleg doreşte să-şi recapete forma sportivă, care i-a permis înainte să intre în rândurile celor mai de temuţi atacanţi ai campionatului moldovenesc. Dacă nu va ceda, şi nu va scade din dorinţă, atunci va reuşi sigur. La fel şi noi ne dorim acest lucru şi sperăm ca acest fotbalist cu capacităţi va reuşi pe durata campionatului să-şi arate calităţile cele mai bune.
- Cu câteva zile înainte startului părţii a doua a campionatului puteţi spune că în pauza de campionat aţi acoperit posturile problematice?
- Am invitat în echipa fotbalişti care ar putea accepta condiţiile oferite de club.
Sper că nu am greşit cu cei noi, şi că ei ne vor aduce folos.
- La moment sunteţi mulţumit de condiţiile fizice ale fotbaliştilor?
- Pozitiv. În meciul cu Dinamo Tighina băieţii au arătat o mişcare fizică bună pe teren.
- Până la reluarea campionatului, mai aveţi programate meciuri amicale?
- Vrem să jucăm un meci pe data de 12. Cel mai probabil, adversar va fi Sf. Gheorghe. după care deja vom începe pregătirea către meciul etapei a 22 împotriva FC Costuleni.
- Revenirea în lupta pentru cupele europene - e o perspectiva reală?
- Va fi greu. Adversarii în campionat au crescut, ca nivel de joc. Tocmai 8 echipe pretind locurile de cupe europene. Includ în această lupta şi Rapid Ghidighici şi FC Tiraspol. Nu ştiu ce va arăta Academia-UTM , deoarece au plecat mai mulţi fotbalişti de acolo.
Suprizele nu vor lipsi, şi sper că vor fi pozitive pentru noi.
sursa : www.zimbru.md
Plus ukraineanul Anton Kovalevski

ZIMBRU - Dinamo Tighina 4 : 1 (VIDEO)
joi, 10 februarie 2011
Zimbru a semnat un contract cu George Assenov Koroudjiev

Zimbru a semnat un contract cu fotbalistul bulgar George Assenov Koroudjiev. Părţile au încheiat un acord de colaborare până în vara anului 2013.
Ultimul club pentru care a evoluat George a fost Sportist (Svoge), divizia a doua a fotbalului bulgăresc.
Koroudjiev s-a născut la 2 martie 1988 în Sofia. Ca junior (1998 până în 2006) s-a antrenat la Levski Sofia, după care în cariera sa de fotbalist au urmat FC Sopron, FC Botev (Plovdiv), Spartak (Plovdiv), iar din 2009 FC Sportist.Fotbalistul în vîrstă de 22 de ani a evoluat anterior la formaţiile Levski, Sopron, Botev, Spartak, Sportist, toate din ţara natală. Potenţialul lui de joc urmează să fie testat mîine în meciul amical cu echipa Sfîntul Gheorghe Suruceni. Potrivit antrenorului echipei chişinăuiene, Ivan Tabanov toţi fotbaliştii invitaţi recent în echipă vor fi verificaţi în acest ultim meci din ajunul reluării campionatului. Deocamdată cea mai bună impresie a lăsat nigerianul Henry Agoci. “El a fost foarte eficient în partidele disputate în timpul cantonamentului din Antalya”, a subliniat tehnicianul.
Multipla campioană naţională va relua campionatul de fotbal, ediţia 2010-2011 de pe poziţia a şasea în clasament cu 32 de puncte la activ (9 victorii, 5 egalităţi şi 7 înfrîngeri). Ea urmează să dispute primul meci oficial al sezonului pe 16 februarie cu FC Costuleni.
sursa : www.observator.md